La poalele munţilor Hăşmaş, acolo unde cei doi fraţi, Mureşul şi Oltul, au hotărât să spintece Transilvania apucând-o pe cărări diferite, pe o şa de drum se întinde Mănăstirea Izvorul Mureșului. Mănăstire a zilelor noastre, construită cu tehnici moderne în stil muntenesc tradiţional, prin purtarea de grijă a ctitorului PS Ioan Selejan, episcopul Harghitei şi Covasnei şi prin strădaniile maicii stareţe Miriam. Înconjurată de un zid înalt de piatră gri, mănăstirea găzduieşte un spațiu generos în care se pierd parcă cele câteva clădiri.
Chiar la intrare, la marginea şoselei, eşti întâmpinat de un turn al porţii masiv şi de o troiţă de lemn galben sculptat ca o santinelă. O poteca pietruită lungă duce la biserica cochetă albă cu o singură turlă ridicată deasupra naosului. Intrarea în biserică se face printr-un antreu deschis, pictat, sprijinit pe piloni și cu arcade brâncoveneşti. Pictura bisericii este realistă, destul de austeră, cu un desen rotund bine conturat, predominând nuanţele de gri şi bej.